Inapoi        pagina principala Tarcu - Godeanu -Retezat



Ziua 1, 15 august 2001

Traseu: Canal de Aductiune - Telescaun (800m) ora 13 - Cuntu (1400) ora 18 - Caldarile Tarcului (ora 20)

Datorita frumusetilor de legaturi CFR, am ajuns obosit frant astfel ca la statia de telescaun am pus de un nani. As mai fi dormit daca ma lasau niste blestemati de francezi cu ale lor motociclete. Astia m-au urmarit pana la Cuntu. Si s-au dus si intors de cateva ori !
Toata ziua de 15 august s-a desfasurat sub semnul oboselii si al improvizatiei. Am fost atat de stresat ca nu gasesc un chip sa ajung la telescaun incat am uitat sa sun acasa iar cand mi-am adus aminte, era prea tarziu !
La iesirea in poiana Seroni a inceput ploaia si m-am gandit ca am inceput prost excursia. Desi hartile Euronews-ului aratau ca sunt doar nori si prea putine precipitatii. M-am plantat pe sub niste molizi, pe malul primului paraias din poiana si am mancat oarece. Daca plecam doar cu 5' mai devreme ma lua un Aro cu remorca care urca pana la Cuntu. Asa am facut tot drumul pe jos.
Practic, pana la Cuntu, m-am cam tarat dar simteam in jur atmosfera de "alti munti". Locuri care nu mai semanau cu nimic altceva din ce vazusem eu !
Inainte de iesirea in poiana unde este cabana am mai dat si peste unul care-si facea linistit nevoile intr-o tufa si care si-a cerut mii de scuze. Nu stiu care pe care deranjase !
Zona in care se afla cabana Cuntu este una supusa pe deplin actiunii omului. Cu defrisari si un lac artificial, cu ceva gunoaie dar si cu peisaje splendide.

De la Cuntu, drumul spre vf. Tarcu si directia lui se desluseste destul de usor. Drumul atinge si urmareste muchia care se prelungeste spre vf. Tarcu pe directie N-S apoi V-E. Sansele de a-l pierde, chiar in conditii de ceata, noapte, etc sunt destul de mici.

Eram foarte obosit, fara semnal pe Dialog si cand tovarasii de drum mi-au spus ca nu pot dormi la statia meteo, m-am hotarat sa cobor in caldarile Tarcului.

Punctul in care poteca spre vf. Tarcu se desparte de cea spre caldari este marcat de o momaie mare de piatra, circa 2m inaltime. Panta potecii este una destul de abrupta si in circa 15' se traverseaza o apa si se ajunge la punctul cel mai de jos al traseului prin caldari.

De remarcat: de la raspantia celor doua trasee se deschid niste perspective extraordinare asupra stancariilor din zona vf. Caianu - Saua Plaiul Mic. Imagini tipice pentru suprafetele de eroziune Borascu care ma vor insoti in zilele ce vor veni: platouri inalte si culmi prelungi marginite de abrupturi ametitoare.
Eram destul de afectat. Vedeam ca nu pot ajunge la vf. Tarcu in seara aceea si daca coboram in caldari, sigur nu mai ajungeam la vf.
O patanie interesanta a fost ca imediat dupa traversarea apei am gasit un loc bun de cort dar cand am inceput sa despachetez am auzit niste sunete ascutite ca de musculite de padure. Erau vreo doi catei proaspat fatati, pe moarte, aruncati pe malul unei ape. Nu mi-a placut situatia si m-am mutat in alta parte, desi aici locurile plate pentru cort sunt foarte putine. Oricum, am petrecut o noapte destul de proasta.
Caldarea Tarcului este un loc frumos. Adapostit dar parea mort, toata noaptea nu s-a auzit nici o miscare, cu exceptia zgomotelor de la stana. Atmosfera calma, de nani !


Ziua 2, 16 august 2001


Inapoi        pagina principala Tarcu - Godeanu -Retezat


Traseu: Caldarile Tarcului (ora 10) - Saua Plaiului - Saua Suculet (ora 12:30) cu 1/2 ore de pauza

Timpi:
  • S. Suculet - La Mlaci 2 1/2 h
  • L. Iezer 11/2 h, pe sub vf. Ciocanasu si Sincu
  • Valea Raului Ses, zona muchiei spre Oslea Romaneasca, 1/2 h (ora 20:00)
  • V. Raului Ses, sub vf. Godeanu, in apropierea zonei in care traseul dinspre Oslea Romaneasca atinge creasta: 1 ora (ora 20)

Dimineata, la ora 8 era o ceata teribila si am crezut ca incepusem prost ziua si toata excursia.
Din punctul in care eram, perspectiva asupra imprejurimilor era proasta. Parca eram in galeata. Si chiar eram ! Plecasem cu o sete in mine si nu am gasit nici un izvor. Apreciasem ca fac o ora pana ies din caldare si chiar asa a fost.
Am cautat cu insistenta iezerul Tarcului dar nu l-am gasit decat atunci cand ma apropiasem bine de Saua Plaiului. Imaginea care m-a urmarit prin toata caldarea Tarcului a fost cea a WC-ului de la statia meteo. Impresia pe care am avut-o strabatand aceasta caldare a fost aceea ca ma aflu printr-o invalmaseala de blocuri gigantice de piatra. Ultimul urcus spre Saua Plaiului mi-a adus aminte de ogasurile din Mehedinti, numai ca aici erau circa 2000m. Daca pe versantul vestic al caldarii mai erau ceva urme de activitati umane, aici era un pustiu care te patrundea. Din cauza peisajului arid ! De-abia sus, cand am luat-o spre Suculet, au aparut ciobanii.
Pe primul cu care m-am intalnit, si dupa aia tot asa, l-am intrebat daca au trecut ceva persoane pentru ca erau niste prieteni de-ai mei cu care aveam intalnire sub Godeanu. Asta a fost ca o asigurare ca o sa las urme si a dat roade. Florin si Ioana, care au venit dupa mine, la cateva ore, e drept, au fost anuntati ca este cineva singur in fata lor.
Drumul pe creasta pot spune ca a fost putin spectaculos. Se desfasura pe versantul sudic si singurul peisaj care se putea urmari era marea de nori si pravalisurile care se desprindeau din vf. Tarcu. Se ghicea insa Godeanu, acoperit de nori. Spre ce merg eu ? ma intrebam cand vedeam norii aia teribili.
Tarcu, deasupra seii Suculet

Tarcu, deasupra seii si lacului Suculet
Prima oprire a fost deasupra lacului din Saua Suculet, la vest de el. Imaginea era splendida. In fata un sir lung de magari veneau spre Tarcu. Caii se scaldau in lac.
Desi grabit, n-am putut sa nu ma minunez de vederea spre vf. Nedeia si la platourile care se zareau intr-acolo.
Cine i-a zis raului din vale, Raul Ses, bine i-a zis ! Un rau de altitudine inconjurat de adevarate sesuri !
Lacul din Saua Suculet se afla intr-o sa adanca. De aici, spre dreapta, Est, ne orientam spre Prisloape. Aceleasi Prisloape ca in Parang, Valcan si Maramures. Acelasi aspect si acelasi nume.
Mai sus de sa, la 5-10', am gasit un izvor pe dreapta, ceva mai jos de poteca. Am pranzit, am facut o baie bine-venita si m-am prajit la soare. Ma simteam ca "in crestet de munte". Sub mine se vedeau, cat cuprinzi cu privirea, munti si vai. Cu siguranta ca pe-acolo pe undeva in sud, ascunsa privirii de dealuri, era si Dunarea.
Desi erau munti cu traditie de oierit era atata pustietate incat prezenta, din loc in loc, a unor turme de oi parca iti facea frica. Am aflat ca in fata mea, la o zi, au mai trecut niste turisti.
Legatura dintre Tarcu si Godeanu este incredibila ! Am avut cu adevarat sentimentul izolarii mult mai puternic decat in alte parti. Poate si pentru ca nu puteam sa sun acasa sau imi dadeam seama ca de acolo pana acasa (la tren !) era cale lunga. Prisloapele dintre Tarcu si Godeanu

Prisloapele dintre Tarcu si Godeanu

vedere din Prisloape. Se zareste vf Gugu.

vedere din Prisloape. Se zareste vf Gugu
Incepe sa se vada, spre est, virful Godeanu si Gugu.

... alta imagine cu Gugu vazut din Prisloape...

Cum ai trecut spre Prisloape se vede, peste Ses, in Est, plaiul care urca spre vf. Godeanu.

Neavand decat informatii vagi despre coborarea in Ses si urcusul spre Godeanu am preferat sa-mi iau ceva puncte de reper si cu busola in mana, sa merg tot pe curba de nivel, peste Prisloape si pe langa lacul Iezer. Nu a fost gresit. Am iesit la tanc. Dar cu emotii si efort fizic destul de mare.
din Prisloape spre vf Tarcu - Vulturu

din Prisloape spre vf Tarcu - Vulturu
Pe undeva prin dreptul plaiului care se desprinde din vf. Vulturu, din Tarcu, am gasit afine si am avut o pauza obligatorie.
Si uite ce se vedea spre Tarcu !

Nu stiu de ce ma simteam atat de singur, doar nu eram prima data la munte singur. Si imi placea tare mult zona.

In Mlaci erau niste ciobani cu oile, la adapost de vant. Locul se recunoaste usor dupa faptul ca:

  • poteca cea mai vizibila coteste stanga (Est);
  • pe dreapta (Vest), in sa, se vad urmele unei stane, acoperisul ei;
  • zona este invadata de vegetatie de stana, planta inalta de 1/2 metrii, cu frunze late;
  • in fata, pe versantul Sudic, se distinge o poteca in urcus si 2-3 bolovani uriasi.


Poteca pana la lacul Iezer merge pe versantul estic al muntelui si trece, pana la lac, peste vreo doua paraiase, cam in prima jumatate a drumului. Poteca este bine batuta, imposibil de pierdut, ceva genul potecilor de pe crestele Fagarasilor, sapata adanc in sol, ca o transee.

Pe versanul estic, mai jos cu cateva sute de metrii am vazut primele igluuri de piatra. Dupa aceea am aflat ca sunt stane. M-au impresionat destul de tare. Am admirat destul de mult o asemenea constructie de piatra, acoperita cu muschi si cu o gaura in tavan. Si am fost socat cand am vazut o persoana, cioban evident, iesind din ea.
Vizibil si impresionant este vf. Olanelor si Cracul Olanelul, asa cum apare, in fata.
Ce imi aduc aminte este ca era cam ora 17 cand ar fi fost ai mei in casa si trebuia sa-i sun. Am tras ca un disperat sa ajung intr-o zona cu semnal Dialog. Speram sa am deschidere spre Dunare.
Raul Ses curge in stanga si aspectul general al locului este acela de dealuri joase si de rau cu meandre.
Am zarit brusc in dreapta lacul Iezer si m-a surprins vegetatia abundenta si impresia de la de campie. Parerea mea este ca Iezerul este un lac nival. Aceste aspecte ale locurilor lasa impresia de campie. Desi sunt cam 1700m ! mtii Godeanu, lacul Iezer

Lacul Iezer vazut dinspre nord.
In spate, virful Olanel

Pe harta, poteca trece pe la vest de lac dar eu l-am ocolit pe la est, permanent pe malul raului. E drept ca terenul are denivelari destul de mari (pamant, nu piatra !) dar harta si busola mi-au dat directia generala de urmat si asta s-a potrivit mai bine stilului meu de mers.
Am luat o pauza pe malul unui parau vijelios si in 10-15' am fost in creasta care uneste vf. Godeanu cu muntii Cernei. De fapt, sub ea, pe partea nordica. Tocmai venea, dinspre Olanel, un cioban calare (cam cum vezi in filmele cu haiduci !) si el m-a sfatuit sa merg in fata, dupa un cot, ajung la o stana unde mi se poate servi gratuit branza. Dar sa-mi iau un bat ca sunt caini. Un sfat bun !
Privit in urma, in apusul soarelui (era cam 19:30), peisajul merita efortul de a ajunge aici. Suprafete plane separate de raul Ses. Turme de vaci, oi, cai care pasteau. Campie intinsa care ma facea sa ma gandesc la Baragan. Aceeasi imensitate si aceeasi pustietate ! Un cer senin si un soare rosu deasupra Banatului.
Am parcat intr-o strunga si am luat-o cu telefonul spre Oslea Romaneasca, varf impresionat, o lama ingusta si lunga. Relieful era total diferit fata de ce lasasem la 5' in spate. Picioare de munte ascutite si inguste separau adevarate vagauni de piatra. Comparativ cu peisajul din Nord, dinspre Godeanu, aici era un adevarat accident geologic. Are si un nume dar nu-l stiu eu !
Am mers o bucata buna spre Oslea Romaneasca dar nu am gasit semnal. Se insera si eram dornic sa pun cortul. M-am intors la rucsac.
din Godeanu, Oslea Romaneasca

Cam asa se vede Oslea Romaneasca
dinspre culmea Godeanului

Ma hotarasem sa merg pe malul stang al raului Ses, pana la mult laudata stana cu branza. Dar niste haini de caini (unul negru mai ales) mi-au intrerupt mersul. M-au tinut in loc cam 1/2 ore si mi-au dat emotii cat cuprinde. Era ora 20 si am luat-o usor inapoi.
Am campat pe malul unui mic parau. Dupa baita de seara si toate alea specifice cortului, cu vf. Tarcu in fundal, cu perspectiva "amarului de drum parcurs" pana aici, cu apusul de soare in fata si un vant teribil din toate partile, am asteptat sa se innopteze si am urcat in creasta cu speranta unei legaturi pe telefon.

Apus de soare la izvoarele riului Ses ! Lucruri de care sa-ti aduci aminte !

Seara linistita sub Godeanu.
alta imagine a aceluiasi apus de soare
Si alta dupa ce am pus cortul !

Noaptea, deasupra vaii Cernei ! Sa-ti vina sa urli si sa te arunci ! Experientele extreme, ultime, pe care le-am tot trait si de care imi aduc aminte in cele mai mici amanunte. Ceva de genul: Daca am vazut asta, am vazut totul, mi-am trait viata si nu-mi mai trebuie nimic !

Mi-au dat emotii betele infipte in pamant, pe directia crestei Godeanu - Olanel. Acelasi fel de marcaj ca in zona Turcineasa din Nordul Mehedintilor.
Noaptea am dormit destul de prost. Vantul puternic imi tot punea cortul in cap, din toate directiile posibile. De sus si din laterale !